Ne-am lămurit de ceva timp despre scopul pe care îl urmărește Uniunea Social Liberală, mai precis baronii locali ai Partidului Social Democrat – al căror avocat și susținător este vicepremierul-căutător de tinere talente feminine Liviu Dragnea -, cu proiectul de lege privind descentralizarea. Transformarea României într-un conglomerat de feude pare, acum, doar o chestiune de timp, dat fiind că astăzi guvernul își va asuma răspunderea în Parlament pe acest proiect. Doar o moțiune de cenzură îl mai poate opri, însă succesul unui asemenea demers este, practic, imposibil.

În schimb, ideea unei moțiuni de cenzură, pe care văd că democrat-liberalii au lansat-o în spațiul public, nu este una exagerată. Și am să mă explic. La actuala configurație din Parlament - cu un UDMR care face tacit

jocul puterii, cu un grup al minorităților naționale care a jucat dintotdeauna pe acordurile coaliției de la guvernare și cu un PP-DD al cărui parlamentari sunt predispuși oricărui compromis de pe urma căruia au ceva de câștigat, acesta în cazul în care au habar pe la ce partid mai combat – chiar și introducerea unei moțiuni de cenzură este o aventură.

Drept pentru care, cei care intenționează să facă acest gest vor fi nevoiți să-și ia la rând colegii de Parlament în încercarea de a-i convinge să-și pună semnătura pe un asemenea document, care, bineînțeles, nu-i obligă pe semnatari să și voteze pentru căderea guvernului. Însă numai simplul fapt că anumiți parlamentari – și mă gândesc aici, în mod special, unii dintre cei ai Partidului Național Liberal – s-ar opune, în acest fel, în mod răspicat, decentralizării stângiste promovate de proiectul Dragnea, ar putea transforma gestul depunerii moțiunii de cenzură într-o hârtie de turnesol.

Am putea vedea, atunci, cu toții, măcar ce și cât a mai rămas din spiritul de dreapta al partidului Brătienilor.

Ne-am lăm