Muzeul de Ştiinţe ale Naturii din Dorohoi adăposteşte în interior o fântână, construită înainte de începerea clădirii în 1887. „Din spusele bunicii, pe locul actualului muzeu era un imaş la marginea ţinutului Dorohoi, unde erau aduse animalele la păscut, iar fântâna era sursa de apă”, îşi aminteşte Valerică Nechita, restaurator la muzeu. Pe locul respectiv a început la sfârşitul secolului XIX construcţia Palatului Administrativ al Prefecturii, coordonată de inginerul constructor Alexandru Saint-Georges. Acesta nu a dărâmat fântâna, ci a ridicat edificiul în jurul ei, considerând-o strategică. În caz de calamitate sau de război ar fi fost o sursă sigură de apă în interior. Acum câţiva ani fântâna a fost curăţată şi dezinfectată, la şase metri adâncime fiind montat un hidrofor, iar la 12 metri o pompă submersibilă. Apa nu este folosită pentru consum, angajaţii muzeului utilizând fântâna doar dacă este întreruptă apa la reţeaua oraşului. Publicul nu are acces la fântână, deoarece aceasta se află la subsolul clădirii.
Muzeul de Ştiinţe ale Naturii din Dorohoi adăposteşte în interior o fântână, construită înainte de începerea clădirii în 1887. „Din spusele bunicii, pe locul actualului muzeu era un imaş la marginea ţinutului Dorohoi, unde erau aduse animalele la păscut, iar fântâna era sursa de apă”, îşi aminteşte Valerică Nechita, restaurator la muzeu. Pe locul respectiv a început la sfârşitul secolului XIX construcţia Palatului Administrativ al Prefecturii, coordonată de inginerul constructor Alexandru Saint-Georges. Acesta nu a dărâmat fântâna, ci a ridicat edificiul în jurul ei, considerând-o strategică. În caz de calamitate sau de război ar fi fost o sursă sigură de apă în interior. Acum câţiva ani fântâna a fost curăţată şi dezinfectată, la şase metri adâncime fiind montat un hidrofor, iar la 12 metri o pompă submersibilă. Apa nu este folosită pentru consum
