Primele descoperiri de comori, cum erau denumite obiectele găsite, sunt menţionate în documentele de arhivă începând cu anul 1834, când, la Piatra-Neamţ, pe un deluşor numit Coada Petrişului, doi copii, jucându-se, au descoperit o comoară ce se alcătuie într-o căldare cu inele, bani şi legătură cu bani.

În acelaşi an, la extremitatea sud-estică a judeţului nostru, la Crăieşti, comuna Bozieni, s-a găsit un ban turcesc de umbla 8 lei, la răspântia drumului mare şi a celui ce merge în ţarină, pe locul unde se bănuia existenţa unor bani îngropaţi de nişte sârbi care au aşezat acolo în vremea turcilor.

La Cucilaţi (azi sat dispărut), comuna Secuieni, în anul 1935, în timpul aratului, s-au găsit pe brazda răsturnată 188 bani turceşti de argint. La cercetarea făcută de autorităţi, se precizează că s-a găsit o sumă mai mare, conţinând monede în ruble turceşti, zloţi, lei, ruble a papei (?!), amestecate cu ţărână.

Într-un alt document, nedatat, se menţionează că, la Gâdinţi, s-au găsit obiecte de îmbrăcăminte şi un coif de zale. În 1837, la Spiridoneşti, comuna Icuşeşti, s-ar fi găsit un vas cu bani, „în malul unei rupturi despre Siret”. Din comuna Poienari, privighetorul Ocolului Siretul de Sus înaintează Isprăvniciei Ţinutului Roman, în anul 1844, un hârb şi o „bucată de zgură din cele găsite la un loc de unde se săpase de cineva o comoară: la acel loc s-a găsit groapa, hârburile unei chiup şi mulţime de zgură netezită, după cum a şezut pe lângă chiup”. Alte asemenea locuri cu zgură sau cu arsură, cum sunt menţionate în documente, au fost identificate la Icuşeşti, Itrineşti, Scăricica-Pângăraţi şi Săbăoani.

Sunt descoperiri, care nu apar, în documentele cercetate, ca rezultate ale unei activităţi ştiinţifice organizate; ele sunt fie întâmplătoare, fie rezultatul dorinţei de îmbogăţire a unor oameni.

Ei au făcut, totuşi, fără ştirea şi fără voia