Unele momente în viaţă ni se întâmplă atunci când ne aşteptăm cel mai puţin. Anume aceste clipe ne rămân întipărite în memorie toată viaţa. Este şi cazul lui Andrei Melnic, care, întâmplător, a devenit translatorul echipelor române la Universiada de la Moscova din anul 1973.

În perioada sovietică, a vrut foarte mult să-şi continue studiile în Rusia, unde existau profesori în medicină foarte experimentaţi. Fiind membru de partid, s-a înscris foarte uşor la doctorantură la Universitatea "M.V. Lomonosov" din Moscova. În acea perioadă, a venit cineva de la Comitetul Central al Comsomolului şi a întrebat dacă este cineva dintre studenţi din Moldova, fiindcă au nevoie de o echipă de translatori, de încredere, pentru lotul românesc de la Universiadă. C

hiar dacă pe atunci exista un institut de limbi moderne, limba română nu se studia.

L-au chemat pe Andrei Melnic şi l-au întrebat dacă ştie limba română, dacă tot este din Moldova. "Ştiu. E aceeaşi limbă", a răspuns Andrei Melnic. Şi astfel, a devenit conducătorul echipei de translatori. "În echipă erau şapte traducători. Trei erau basarabeni, unul era evreu care locuise în Basarabia, şi doi ruşi. Al şaptelea a fost trimis de la Chişinău în ziua deschiderii universiadei", îşi aduce aminte bărbatul. Chiar dacă erau şapte membri, lucrau în mare parte şase. Cel venit din Chişinău, Fiodor, a menţionat din start că trebuie să fie introdus în echipa de translatori, dar să nu fie trimis cu echipele. Era, probabil, de la KGB...

Remunerat... şi nu prea pentru munca făcută

Când a fost ales pentru echipa de translatori, a semnat şi un contract, în care se stipula clar ce salariu urmează să primească, unde va locui, ce haine i se vor da, ce şi unde va mânca etc. "Mi-au dat o cravată vişinie, pe care o am şi acum. O păstrez ca şi amintire despre vremurile acelea. Trebuia să primesc 500 de ruble, din care ur