Spania încă mai are circa 750.000 de locuinţe noi care stau goale. Acum, că balonul imobiliar s-a spart, întrebarea este ce se va întâmpla cu surplusul de case?

La marginea oraşului Zaragoza, amplasat pe câmpiile semi-aride la peste 300 km nord de Madrid, hectare întregi de „mori de vânt“ generatoare de electricitate înconjoară micul orăşel La Muela. S-ar putea crede că, în ţara lui Don Quijote, aceşti giganţi sunt un avertisment prozaic faţă de pericolele luptei cu morile de vânt.

Cine străbate însă străzile din La Muela realizează imediat că avertismentul nu a fost luat în serios. La nici două blocuri depărtare de centrul orăşelului, casele istorice din piatră lasă locul complexelor rezidenţiale care au fost finalizate şi rămase nelocuite. Mai departe, garduri stranii înconjoară case şi apartamente fără ferestre, iar la maginea urbei un schelet de beton pe jumătate terminat scoate în relief scări care nu duc nicăieri.

Există locuinţe finalizate şi goale pentru circa 2.000 de persoane şi apartamente nefinalizate pentru ale 1.000, chiar în centrul oraşului cu 5.000 de locuitori, potrivit lui Enrique Barrao, de la departamentul de urbanism al La Muela.

La fel ca multe oraşe din Spania - ca să nu mai menţionăm Nevada, Florida, California şi Irlanda - La Muela a intrat în vâltoarea speculaţiilor imobiliare în anii `90 şi 2000. Cu banii colectaţi de pe urma eolienelor şi a dezvoltărilor rezidenţiale, primarul María Victoria Pinilla – acum acuzat de corupţie pentru afaceri imobiliare – a construit o arenă de tauri, o sală de concerte, un stadion, o crescătorie de păsări şi trei muzee. (Muzeele sunt „închise temporar pe motive tehnice“, după cum arată un semn afişat la biroul de turism al oraşului, care este de asemenea închis.)

La Muela nu este singurul oraş în această situaţie. Chiar şi cu preţurile reduse