La mijlocul secolului trecut s-a format Iazul Meda, în partea de vest a oraşului. La acea vreme, Flotaţia Săsar prelucra minerul scos din exploatările din zona Baia Mare şi nu numai. Se folosea procesul tehnologic clasic, al cianurării. Iazul Meda a avut 4,5 milioane de tone de steril. Un iaz clădit pe un teren fără pregătiri speciale, specifice. În acei ani, problemele de mediu nu erau o prioritate.
Baia Mare a început să se dezvolte pe coordonatele: vest-est, ceea ce a presupus ridicarea unor cartiere pentru miile de muncitori care au venit în oraş. Cartierul Decebal a fost desenat pe planşa arhitecţilor în anii ’60, iar construcţia blocurilor a început în aceeaşi perioadă. Aşa s-a ridicat un cartier în jurul unui iaz de decantare. Blocurile epocii comuniste au cuprins în peisajul cotidian sterilul rezultat în Preparaţiile maramureşene, un melanj între industrie şi urbanism, fără a se ţine cont că mii de apartamente vor avea ca imagine a liniei orizontului, de la ferestrele apartamentelor cu „confort sporit”, o mândreţe de iaz de decantare, respectiv cele 4,5 milioane de tone de steril cu un conţinut ridicat de metale grele.
Mii de băimăreni au crescut cu acest iaz adus până la scară. Pe el s-au jucat, fetele sau tinerele mame ale cartierului au făcut plajă acolo. Făcea parte din peisaj. Inamicul tăcut, necunoscut!Anii au trecut şi problemele au început să apară. La o rafală de vânt mai vioaie, praful de pe iaz era antrenat spre centrul de cartier şi disipat spre apartamentele celor care locuiau în cartierul Decebal. Gospodinele nu ştiau de ce praful şters în urmă cu o oră reapărea pe mobilele cu furnir lucios.
Nu ştiau de ce tusea copiilor pornea din senin şi devenise un lucru obişnuit, de ce te durea capul din nimic, de ce la Spitalul Judeţean s-a deschis un dosar al medicilor ginecologi numit dosarul Meda.
Apăruseră
