Între data naşterii, oricum imprecis  cunoscută, a lui Peter Bruegel  cel Bătrân şi anul în care a venit pe lume Rembrandt este un interval ceva mai mare de trei sferturi de secol.

Distanţa între locurile lor de naştere nu pare să fie de peste o sută cincizeci de kilometric, primul dintre cei doi pictori fiind flamand, iar cel de al doilea olandez; tot olandez este şi Vermeer, contemporan al lui Rembrandt, dar cu douăzeci de ani mai tânăr decât acesta. Evident, vieţile şi, în consecinţă, clienţii celor trei mari creatori în spaţiul artelor plastic, în particular al picturii, diferă, aşa cum diferă şi subiectele tratate; temele diferite implică personaje deosebite, prin categoria social căreia aparţin, proprietăţi, cultura şi educaţia pe care le dezvăluie modul în care unele sau altele sunt reprezentate. Vedem în artă destinul economic al lumii şi spunând aceasta – un lucru de altfel evident oricui şi lipsit, astfel, de orice originalitate, în generalitatea nenuanţată a ideii - putem aprecia, destul de clar (şi acest lucru nu este cu totul nesemnificativ) cam care a fost mişcarea averilor timp de un secol, în cazurile citate, XVI, apoi diferenţa acumulărilor de capitaluri între Flandra şi Olanda, diferenţa activităţilor economice prevalente şi eventual, încă multe altele. Mai putem realiza, examinând – ori, pur şi simplu, admirând, după ocazii avute, sau eforturile şi invenţiile personale în cultură – nu doar condiţia socială a celor care apar în imaginile create de artişti, dar şi cea a unei întregi umanităţi omisă de arta unor epoci întregi. Mecanismul acestui aspect al artei, sau derivat din artă, ce ajunge să se contureze ne apare clar dacă ne gândim, de exemplu, la măsura în care, în artă, dacă de artă era vorba, film sau televiziune, interveneau în perioada comunistă a întregului spaţiu geopolitic supus respectivului tip de regim, imagini de f