Un taximetrist şi prietenul meu Radu Călin Cristea m-au întrebat ce rezultat dau pentru meciul cu grecii. Taximetristul spera că le-o tragem grecilor, deşi nu vedea cam cum s-ar fi întîmplat asta. Radu Călin Cristea mergea pe un 1-0 pentru noi, care ne-ar fi făcut să ne otrăvim că i-am bătut pe greci, dar nu cu cît trebuie. Amîndurora le-am spus că va fi 1-1, după ce vor da grecii primul gol, şi că în ultimele minute ale meciului vom alerga după rezultatul minune, care ne-ar fi dus în prelungiri şi apoi la penalty-uri. Cu gîndul că dacă mă uit la meci poate le aduc ghinion băieţilor, dar şi cu bănuiala că mă voi enerva mai tare ca după primul joc, am preferat să aud ce se întîmplă acolo, nu şi să mă uit. Dar din cînd în cînd n-am rezistat şi m-am dus să văd la televizor ce se mai întîmpla pe teren. Ceea ce am văzut mi-a adus aminte că superstiţia e bănuiala înfrîngerii, dar că ţine şi de nebunia furioasă care te face să crezi că ai putea cîştiga, chiar dacă nu prea ai motive. (Cînd jucam fotbal, în adolescenţă, aveam cîteva superstiţii. Dacă-mi dădea mingea un adversar, o lăsam mai întîi să atingă pămîntul şi de-abia după aceea puneam mîna pe ea. Dacă aveam de apărat un penalty, mă duceam mai în plasă, cu spatele, şi de-acolo mă întorceam de parcă m-ar fi împins plasa porţii înainte. Cea mai importantă era că înainte de a intra pe teren îmi atingeam lănţişorul de aur de la gît pe care mi-l dăduse prietena mea din liceu. De lănţişorul acela era prins un număr 13 într-un cerculeţ alungit. Adică dacă porţi aşa ceva, nu crezi în ghinion.) Dacă grecii şi-au dat autogol, nu mai pot spune că am nimerit scorul, chiar dacă am ghicit rezultatul. În mintea mea scorul, a ţinut şi ţine de tot ceea ce se întîmplă pe teren, cu toate ale jocului. Scorul lasă loc la discuţii, rezultatul poate da prilej de contestaţiii. Cînd spui că i-ai bătut pe adversari la scor, asta în