Romanii sunt cei mai mari microbisti, pana inainte de meciurile decisive ale nationalei. Atunci devenim toti selectioneri, comentatori, analisti, profesionisti, doctori-profesori-ingineri-specialisti in fotbal. Si, nu in ultimul rand, credinciosi de zile sfinte, dar niciodata realisti.
Am terminat pe locul doi intr-o grupa in care Olanda si Turcia erau clar peste noi ca valoare. Am avut noroc cel putin de doua ori - la Budapesta si ca am depins de faptul ca finalista ultimei Cupe Mondiale nu a pierdut unde noi am invins.
Apoi am avut noroc la tragerea la sorti, multi au batut matanii sa picam cu grecii, adica o nationala care, din 2004 de cand a iesit campioana europeana, nu a mai ratat decat un singur turneu final. Pe ei vrem sa ii lasam acasa.
Sunt echipe mai puternice care nu vor merge la Mondial - Serbia, care are intreaga linie defensiva de la Chelsea, Manchester City si Borussia Dortmund, plus cinci jucatori la Benfica, altii pe la Inter, Fiorentina sau Lyon. Mai sunt Polonia lui Lewandowski, Danemarca, chiar si Turcia, Franta e aproape sa ramana acasa, iar noi avem inima rea daca ne scoate Grecia?
In preliminariile astea am jucat in echipe parca improvizate la scara blocului, cand ne alegeam in 10 secunde. Am avut jucatori care azi erau titulari si data viitoare neconvocati, sau invers. Am fost revoltati ca Mutu sau Pantilimon nu e in lot, sau ca Maxim nu e titular, ca Stefan Radu nu mai e convocat sau ca altii s-au retras, convinsi ca exact astea erau miscarile potrivite ca sa invingem o nationala ca Olanda.
Am ajuns la baraj, unde putini mai sperau acum cateva luni. Furiosi sa fim daca nu ne-om califica, rusine tuturor si demisia! Iar daca reusim, trebuie cel putin sa iesim din grupe, la vara, ca doar nu mergem sa ne facem de ras. Si poate avem noroc sa ne pice si echipa mai accesibila din grupa cea
