Pe lîngă ofensiva pedelistă – bazată pe tridentul Zgonea-Dragnea-Corlățean, cu Ponta în rol de playmaker și Sebi Ghiță pe post de sponsor –, alte două formule de atac au traumatizat din start meciul Grecia-România TV. Le-am văzut, repetate în neștire, pe toate canalele. Le știți: “Acum ori niciodată!” și “Meciul secolului”. Ambele amîndouă spun ceva despre felul nostru de a fi: emoțional, precipitat, heirupistic, axat pe cîștigul imediat, neatent la duratele lungi. Se vor mobilizatoare, dar nu-s decît stupide.
Prin alte părți, alții-s parcă mai relaxați. Ar zice mai degrabă “Dacă nu acum, atunci data viitoare, fiindcă avem încredere în noi!”. Sau “Acum, ar fi posibil, dar sigur va fi la termen, conform planului elaborat din timp”. Sau, pur și simplu, ar spune “Acum!”, fără acel pîrdalnic “niciodată” care, în loc să-ți dea imbold, te bagă-n fandacsie, monșer! Cît despre năzbîtia cu “meciul secolului”, oricum ai lua-o, tot o gogomănie iese. Din 1922, de cînd joacă echipa națională, au fost sigur meciuri mai importante decît barajul ăsta balcanic cu grețili. Și chiar de ne-am raporta doar la epoca recentă, moșule, tot nu se brodește, secolul nostru XXI e mult prea tînăr, la pubertate, ca să te riști cu un asemenea verdict. Da’ ce să-i faci, ăștia sîntem: trăim de azi pe mîine, trecutul e mort și îngropat, viitorul e în ceață.
De exemplu, azi, luni, cînd scriem, habar n-avem ce va fi mîine, marți, pe Arena Națională. Tot ce știm e că – mergem, nu mergem la Mondiale – fotbalul României nu se va schimba de pe o zi pe alta (deși, ohoo, cît ne-am dori!). Uite, ni-l schimbară doar pe Mitică, pe care-l credeam etern. Am greșit pronosticul: unu’ ca el solist. Am ignorat amestecul politicului, o realitate la fel de veche ca plăcile tectonice din Vrancea, sursă de cutremure periodice și precaritate perpetuă. Animalele politice (zoon politikon) sînt mai bătrîne d
