Pentru Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, miza Parteneriatului Estic este una civilizațională. Este o alegere între două modele de societate: una inclusivistă, alta extractivă; între acquis-ul Bruxellesului și legea Moscovei.
„De ce eșuează națiunile? De ce America Latină este atât de diferită de America de Nord?“ Pentru a răspunde la aceste întrebări, James Robinson, profesor de economie la Harvard, sugerează o comparație între cum și-au construit puterea financiară doi dintre cei mai bogați oameni din lume: Bill Gates (SUA) și Carlos Slim (Mexic). Ambițioși, talentați, deștepți, amândoi sunt în esență firi antreprenoriale, dar rețeta de făcut bani a fiecăruia este complet diferită. În cele din urmă, diferența majoră este una de cultură instituțională. În Statele Unite, instituțiile (înțelese într-un sens larg ca norme, reguli, sisteme de stimuli și oportunități) recompensează productivitatea, capacitatea de a inova. Dimpotrivă, în Mexic, stimulii instituționali recompensează monopolul, oligarhia, pe „băieții deștepți“ care cunosc cum funcționează sistemul, știu cine are influență și mai ales pe cine trebuie să mituiești ca să reușești. Vorbim de atitudini profund înrădăcinate în modul în care cele două societăți au funcționat în istorie. Una este bazată pe „instituții inclusiviste“, participative, care încurajează ideile, talentul, aptitudinile, tehnocrația, energia productivă să ajungă la vârf. De cealaltă parte sunt societățile care au „instituții fundamental extractive“, gândite să plaseze oportunitățile exclusiv în mâna unor tehnocrați ai puterii și a clientelelor lor. „Slim și-a făcut banii în economia mexicană în mare parte mulțumită conexiunilor sale politice. Iar când s-a aventurat în Statele Unite a eșuat“, spune profesorul James Robinson.
Tensiunea dintre cele două tipuri de culturi instituțio
