Iulia Timoşenko, fostul preşedinte al Ucrainei, a fost pusă sub acuzare şi apoi condamnată pentru că ar fi trădat interesele ţării sale în favoarea Rusiei. Aceasta ar fi negociat contracte dezavantajoase, impuse direct de Moscova, lucru pentru care a primit 7 ani de închisoare.
În România, un regim politic împreună cu un prim-ministru a semnat contractul cu Bechtel, contract care de asemenea a fost unul dezavantajos statului român. A fost un fel de bir plătit pentru intrarea în NATO, sau aşa se scuza acel prim-ministru. Dacă cineva ar fi acţionat, pe acest caz, împotriva celui care a semnat, cel mai probabil că ar fi existat de asemenea presiuni externe şi ameninţări sub falsa acoperire a unor maşinaţiuni politice.
La sfârşitul lui noiembrie are loc un summit extrem de important pentru această parte a Europei. Cum spunea Mircea Geoană, americanul ce se plimba pe la Moscova în săptămâna alegerilor pentru preşidenţie, România are şansa de a deveni o parte centrală a Europei şi nu una marginală, aşa cum este acum.
Problema este că totul pare a fi mai mult o Utopie din moment ce Uniunea Europeană nu pare a-şi dori suficient de tare Ucraina, sau cel puţin aşa reiese din presiunile politice.
Dacă Uniunea Europeană, adică Germania, şi-ar fi dorit atât de mult Ucraina, atunci cu siguranţă ar fi dat garanţii economice şi de securitate. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar Ucraina e în prag de iarnă dar cu presiunea nefurnizării gazului rusesc.
Apoi Putin mai vine cu o ameninţare: mai bine rupe Ucraina în două decât să o lase integrală în Uniunea Europeană. Nici de această dată Germania nu a luat nici o atitudine, iar Americanii au gândurile mult spre Asia pentru a mai fi atenţi şi la aspiraţiile Uniunii Europene.
Dincolo de acest lucru, în numele statului de drept, o parte din politicienii europeni, cei mai dinspre