Summitul Parteneriatului Estic al UE de la Vilnius (28-29 noiembrie 2013) se va desfasura, evident, fara participarea Chinei. Cu toate acestea este de asteptat ca umbra Chinei sa pluteasca deasupra Summitului. Din nou, la Vilnius, interesele Chinei si Romaniei vor coincide. Va reusi, oare, expresia politica a acestor interese sa influenteze deciziile care se vor lua acolo?
S-a spus ca la Vilnius se va consuma prima confruntare geo-strategica dintre UE si Federatia Rusa. Chiar daca rezultatul acestei confruntari va fi deocamdata consemnat mai degraba la nivel simbolic, el va avea un impact semnificativ asupra echilibrelor de putere la scara globala.
Miza principala a Summitului de la Vilnius este semnarea Acordului de Asociere intre UE si Ucraina. Ucraina si-a afirmat dorinta asocierii la UE, precum si aceea de a deveni ulterior membru al acesteia. Comisia europeana a finalizat negocierile, astfel incat textul amintitului acord a putut fi parafat. Rusia, pe de alta parte, se opune semnarii insistand ca Ucraina sa intre in Uniunea vamala euro-asiatica; ceea ce ar exclude asocierea cu UE. Consiliul European, sub presiunea unora dintre statele membre (in special Germania), si-a exprimat asentimentul de principiu cu privire la semnare dar l-a supus unor conditii absurde intrucat presupun ca partea ucraineana sa treaca la indeplinirea Acordului inainte ca acesta sa fie semnat si sa fi intrat in vigoare. Intr-o asemenea atitudine se poate usor banui coniventa tainica dintre cei care, conditionand asocierea Ucrainei, in fapt o blocheaza, si Rusia. O asemenea coniventa este contrara intereselor vitale ale Chinei; dar si celor ale statelor din estul UE (Romania, Polonia, tarile baltice, printre altele).
Ucraina nu mai poate ramane multa vreme neutra intre UE si Rusia. Aceasta cu atat mai mult cu cat are probleme economice grave pe care trebuie sa si le rez
