Sîntem în 20 noiembrie 2041. O bătrînică împinge ușile batante de la CEC Bank, sucursala Victoriei. E Ioana Băsescu. Are 64 de ani și merge la ghișeul de plăți ca să achite rata cu numarul 305, în valoare de 6.595 de euro. Face asta de 28 de ani, fără întrerupere. Zi de zi, lună de lună, viața ei a căpătat acest nou sens al returnării creditului imobiliar. A fost o viața plină de satisfacții, și aici putem menționa, ca exemplu, scăderea ratei de la 6.873 de euro, cît era în septembrie 2013, la doar 6.681 de euro, cît a ajuns în iulie 2033. Ideea că peste numai doi ani, în 2043, odată cu achitarea ultimei rate de 6.113 euro, pămîntul din Călărași va deveni, în sfîrșit, al tatălui său o face pe Ioana să plutească. La 92 de ani, Traian Băsescu se va putea apuca, în sfîrșit, de agricultură, și abia acum înțelegem cu toții graba cu care a trebuit cumpărat acel teren în 2013.
Revenim în prezent, unde sfînta lăcomie a condamnat-o pe fiica președintelui la 30 de ani de muncă silnică în biroul ei de notăriță. Setea imobiliară a tatălui, care răbufnește cînd și cînd, ca o senzație de vomă, a făcut dintr-o fată normală, simpatică acum zece ani, o deținută a Casei de Economii și Consemnațiuni. Cu toate astea, tatăl arată o sensibilitate revoltată atunci cînd familia e adusă în discuție. Îți cere să te măsori cu el, "ca de la bărbat la bărbat", și să-i lași în pace copila milionară, uitînd că, de fapt, copila a nimerit în noroi doar ca să-și poată procura el 290 de hectare compacte.
De ani buni, Traian Băsescu își tîrăște fiicele în scandaluri, le împinge în afaceri, în politică, în tranzacții care put, în prietenii cu infractori protejați, iar apoi se plînge că e "atacat la familie". E un tată pervers și disimulant care își expune copiii, cu bună știință, la cea mai degradantă formă de îmbogățire: politica.
Din fericire pentru el, nu e singur. Colegul lui
