Un caz spectaculos din sumbra noastră istorie recentă

În revista 22 (nr. 43, 29 octombrie – 4 noiembrie), la rubrica Perspective, Oana Demetriade, cercetător CNSAS, prezintă un caz spectaculos din sumbra istorie a instalării comunismului în ţara noastră: securistul Nicu Rădescu vs. primul-ministru Nicolae Rădescu. Între cele două personaje istorice cu evoluţii politice diametral opuse nu este doar o simplă potrivire de nume, ci o legătură de sânge foarte puternică: securistul Nicu Rădescu a fost chiar fiul generalului Nicolae Rădescu, primministru al României între decembrie 1944 şi februarie 1945. Între alte fapte de „bravură”, fiul s-a remarcat şi printr-o scrisoare deschisă către tatăl său, scrisoare publicată în importante ziare comuniste ale vremii, Scânteia şi România Liberă, în care sunt mistificate acţiunile premierului: „Cu toată durerea pe care o simt, trec peste sentimentele mele de fiu, deoarece mai presus de orice stau interesele Patriei.” E de citit întreg dosarul. Să spunem aici doar că acest personaj dezolant, Nicu Rădescu, a făcut în cadrul Securităţii o carieră terminată brusc: în anul 1951, când era deja maior, a fost trecut în rezervă. Îl regăsim apoi referent tehnic la Arhivele Statului, apoi angajat al Oficiului Naţional de Turism Carpaţi şi, în fine, funcţionar la cooperativa Radio Progres. A murit târziu, în 1993, când a fost incinerat.

O piesă a lui Shakespeare sub lupa unui cunoscător

În revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ, George Volceanov semnează un amplu eseu intitulat Henric al VI-lea, partea a doua sau istoria medievală reinterpretată de analistul politic William Shakespeare. Este o contribuţie preţioasă a unui specialist recunoscut în opera marelui dramaturg: „Textul acestei piese ni s-a transmis în două variante. (…) Ca în cazul mai tuturor pieselor shakespeariene, o datare exactă a compoziţiei este