Retragerea componentilor "Generatiei de Aur" a lasat un gol in nationala Romaniei, gol pe care nimeni nu a reusit sa-l acopere. Cei care i-au urmat lui Hagi, Popescu & Co. au ratat calificare dupa calificare, singura performanta notabila fiind prezenta pe alocuri jenanta la Euro 2008, astfel ca si-au capatat porecle deloc magulitoare, ca "Generatia de ratati" sau "Generatia de tinichea".
Aflati inaintea celui mai important meci din ultimul deceniu pentru reprezentativa "tricolora", componentii nationalei pot fi numiti, fara a fi departe de adevar, "Generatia boanta".
Daca in perioada 1990-2000 nationala Romaniei a repurtat succese majore in fotbal, acestea se datoreaza in parte unei maini de jucatori. Fara un Hagi, un Gica Popescu, un Ilie Dumitrescu, un Dan Petrescu sau un Dorinel Munteanu acele victorii care ne-au scos in strada n-ar fi venit. Varfurile "Generatiei de Aur" au tras dupa ei nationala, obligandu-si coechipierii sa incerce sa se ridice la valoarea lor.
Dupa retragerea acestora s-a petrecut un lucru paradoxal, dar caracteristic romanilor. Varfurile noii generatii, iar aici vorbim despre un Adi Mutu, un Chivu, un Razvan Rat sau un Lobont au vazut convocarile la lotul national ca un prilej de relaxare, de deconectare.
Inzestrati cu un talent enorm, toti acesti fotbalisti au prins transferuri importante la varste destul de fragede iar la echipele de club erau presati tot timpul sa dea randamentul asteptat. Si in loc sa vina cu aceasta atitudine si la nationala, ei au perceput convocarile ca pe niste mici vacante. Asa s-a ajuns ca varfurile sa fie absorbite incet, dar sigur, de mocirla mediocritatii iar reprezentativa noastra a bifat esec dupa esec in mai toate campaniile de calificare.
Barajul cu Grecia este abordat de selectioner cu o generatie boanta, fara varfuri, dar nu si lipsita de valoare.
