Preot loan ŞTEFĂNESCU

Se spune că împăratul Carol Quintul a împrumutat o mare sumă de bani de la un negustor din Anvers şi era incapabil de a mai de înapoi. Atunci negustorul a făcut un banchet. Când toţi oaspeţii au fost la masă, înainte de a pune mâncarea, negustorul a pus în faţa împăratului un platou cu un foc imens. Apoi a luat din buzunar documentul care vorbea de datoria ce o avea împăratul faţă de el şi l-a pus în flacără până ce s-a făcut cenuşă. Apoi împăratul l-a luat în braţe pe binefăcătorul său şi a plâns.

Şi noi, oamenii, avem multe datorii faţă de Bunul Dumnezeu, şi ar trebui să fim în multe feluri pedepsiţi pentru că nu ne plătim datoriile. Dar Dumnezeu ne rabdă pentru că nu vrea moartea păcătosului, ci vrea ca să se întoarcă, să fie viu, vrea ca toţi oamenii să vină la cunoştinţa adevărului. Dumnezeu aşteaptă întoarcea noastră! “Să ştiţi – zice Sf. loan Gură de Aur -că Dumnezeu vrea să afle de la noi ăcatele noastre, nu pentru că nu le-ar cunoşte, ci pentru că vrea ca noi, odată cu simţierea păcatelor noastre, prin mărturisirea lor, să ne arătăm şi recunoştinţa noastră faţă de iertarea pe care El ne-o dă. Pentru asta, trebuie oare să cheltuim bani? Nu! Avem de făcut o cale lungă? Nu! Ne provoacă dureri şi suferinţe tratamentul acesta? Nu! Dimpotrivă, acest tratament al mărturisirii păcatelor ne vindecă fără bani şi fără dureri. Dumnezeu dăruieşte leacurile rănilor pe măsura râvnei celui care se apropie de El. “Cel care-şi arată gândurile sale ascunse este repede vindecat – zice Sf. Casian Romanul – iar cel ce le ascunde se îmbolnăveşte”. Semnul evident că un gând este de la diavol este atunci când ne ruşinăm să-l descoperim. De aceea, pentru a ne vindeca sufletul de rănile ce le avem, trebuie să nu ascundem nimic.

în jurnalul unui preot târgoviştean scrie că: “Toate rănile sufletului supurează. Şi dacă le lăsăm netratate, aces