-AA+A

Cu un an înainte de finirea celor două mandate ale preşedintelui României, Traian Băsescu, domnia sa şi mai apropiaţi sau îndepărtaţi sugerează o schimbare a sceptrului ca simbol al puterii insuficiente, cu biciul prim-ministerial pe care mulţi adepţi cred îl va mânui cu mai multă îndemânare. Cu poza unui excepţional animal politic, aşa cum l-a consacrat, ni se pare Cristoiu, se crede că Traian Băsescu este atât de carismatic încât poate absolut orice îşi doreşte. Este credinţa unora că dacă poate aşa ceva, masa de electori nu este decât o plastilină în mâinile liderului, ceea ce este un afront la adresa democraţiei europene.

Judecarea cu detaşare a parcursului pe care l-a avut Traian Băsescu face parte din exerciţiul de limpezire pe care îl pot face toţi cei entuziasmaţi de un lider oricare ar fi el. Dacă liderii se evaluează prin eficienţă, s-ar zice că democratizarea ţării este contribuţia tuturor administraţiilor româneşti de până acum, la fel cum neîmplinirile se pot contabiliza doar în seama ultimului preşedinte tot aşa cum stratul de sedimente ale timpului pot fi considerate la un moment dat ca lucrare a succesiunii temporare anterioare.

Traian Băsescu, „pleaşca pe PDL”, vorba pitorescului Teodor Paleologu, nu poate ieşi din istoria contemporană plecând pe mare sau „deservind” pensia ca un oarecare, energia, inventivitatea dânsului vor mai lucra probabil o perioadă. Cine ştie dacă în sensul orchestrării apărării „la bară”, cum a sugerat prim-ministrul Ponta pentru multele care i se aşează în seamă, ori punând în practici teoriile învăţate la Academia Navală a Norvegiei, bunăoară, calculul loxodromei la ecuator.

Există puncte de vedere care socotesc necesară continuitatea lui în politică apreciind statutul de jucător, o variantă a activismului adesea fără finalitate folositoare. După părerea multora, preşedintele Băsescu are o pers