Regele Arthur, regele Solomon, Robin Hood, Ulise – sunt personaje a căror faimă nu va pieri niciodată, în ciuda extrem de puţinelor dovezi care le atestă istoricitatea. Cât de mult adevăr rezidă în legendele, basmele şi zvonurile despre misterioşii eroi ai trecutului?

Wilhelm Tell a existat cu adevărat! Un sondaj arată că nu mai puţin de 58% dintre elveţieni sunt convinşi de asta. Dar eroul naţional, care în 1307 ar fi refuzat să se închine la pălăria contelui Gessler şi primeşte drept pedeapsă ordinul de a trage cu arcul într-un măr aşezat pe capul fiului său, are corespondent într-o legendă vikingă din secolul al X-lea. Şi asta se ştia încă din secolul al XVIII-lea. Dar elveţienii nu par a fi prea interesaţi de adevăr: şi în ziua de azi îl onorează pe Wilhelm Tell printr-o gamă largă de produse comerciale. Eroi ca el sunt admiraţi şi popularizaţi mai mult decât personajele istorice. Ei trăiesc de mult în mituri şi legende care au furnizat materialul necesar pentru poeţii şi prozatorii care le-au întărit şi mai mult imaginea în mentalul colectiv.

Marile fapte ale trecutului, istorice sau nu, constituie o inepuizabilă sursă de fascinaţie pentru contemporanii ce caută refugiu în măreţii apuse. Vară de vară mii de oameni vin la Worms pentru a lua parte la sărbătorile Nibelungilor, lăsându-se captivaţi de figurile fantomatice ale unui trecut întunecat despre care prea multe nu se ştiu. Poate că Siegfried ucigaşul de dragoni a fost la origini un personaj real, sau poate că este doar produsul imaginaţiei care a înflorit odată cu circulaţia poveştilor, generaţie de generaţie. De fantomele trecutului se îndoiesc mulţi, ba au fost chiar voci care s-au îndoit de însuşi trecutul îndepărtat.

Germanistul Heribert Illig propunea într-o carte cu titlul “Evul Mediu inventat” o teorie care, dorind să lupte împotriva fanteziilor, devine chiar ea o fantezie. Co