Oricât ar părea de curios, acesta nu este un articol politic – nici măcar despre preşedinte –, deşi cu preşedintele începe.
În urmă cu o săptămână, dl Traian Băsescu a acordat un interviu şi, cu umoru-i binecunoscut, a povestit cum n-a putut el, întâiul om din stat, să facă un credit la bancă, pentru a cumpăra 300 ha de teren agricol. Prin urmare, a apelat la cea mai lucrativă dintre fiicele domniei sale, care a făcut un împrumut de un milion de euro de la CEC. Domnia sa a urmărit câteva ţinte: să redea românilor încrederea în agricultură, să arate că e un om obişnuit, nici măcar bogat, şi să îşi laude, hâtru, familia. Da, dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg! În primul rând, banca aleasă nu era una obişnuită, ci una de stat. Al doilea, dna Ioana Băsescu a făcut un împrumut în nume personal de un milion, lucru imposibil muritorilor de rând. Limita maximă, pentru persoanele fizice, e de 700.000 de euro, în condiţii excepţionale. Când e de milioane se reunesc grele comisii bancare. De altfel, garantarea cu lucrul pe care îl cumperi e absurdă. Ce împiedică băncile să cumpere ele valoarea cea sigură? În al treilea rând, productivitatea terenului nu poate acoperi împrumutul. Nici măcar în treizeci de ani. Cât va trudi omul Traian Băsescu pentru a scoate un profit excepţional? Zece ani? Douăzeci? Va trage până la adânci bătrâneţi? Va semăna salăţi din grădina ursului, fasolea fermecată, sau va creşte, ca Adrian Năstase, găini cu ouă de aur?
Nu vă burzuluiţi, că nu vorbesc, cum vă închipuiţi, politică şi nici nu mă răfuiesc cu dl preşedinte! Domnia sa e piesă mică. E urmaşul de drept al pieselor mari, de la care mai are de învăţat! La începutul anilor '90 s-au clădit imperii din împrumuturile unor băieţi deştepţi la "stat". Dacă ar mai avea gură, Bancorexul ar putea să dea pe goarnă cele 100 de milioane de dolari cu care fraţii Păunescu
