România începe are în formula de start 5 jucători noi faţă de meciul de la Atena. Şi grecii au jucători care nu joacă la echipele lor de club. Totul despre ce au făcut grecii în deplasare şi românii acasă. O decizie nenorocită a CNEFS a gonit un mare talent în Grecia.
Şi totuşi Grecia nu este o „sperietoare”
În această seară, la orele 22.50 sau 23.30 vom avea verdictul: reintrăm în circuitul performanţei, sau rămânem o echipă de pluton undeva aproape la graniţa dintre lumea a doua şi a treia a fotbalului mondial. Diferenţa dintre cei doi poli este de doar
două goluri. Este mult, este puţin? Putem sau nu să remontăm scorul de la Atena? La prima vedere, nimic nu este imposibil. Şi nu doar din punct de vedere teoretic. Aşa cum am mai spus Grecia nu face parte din categoria echipelor „sperietoare”, nu face
parte din categoria granzilor şi super-granzilor. Este o echipă solidă, are jucători valoroşi cu multă experienţă, este disciplinată tactic şi animată de un spirit de luptă extraordinar. Dar toate aceste calităţi nu îi conferă un certificat de invincibilitate, nu îi conferă siguranţa unui rezultat care să o trimită la Rio. Şi grecii au problemele lor. Portarul titular, Karnezis, a jucat la Granada tot atâtea
minute câte a jucat şi Lobonţ la Roma: adică zero. Marele Karagounis are la Fulham Londra doar 60 de minute jucate mai mult decât Torje la Espanyol. Bine, este de domeniul ridicolului să încerci o comparaţie între cei doi. Primul este un mare fotbalist,
al doilea este o fostă speranţă şi alunecă vertiginos pe topoganul ratării. Torosidis, la Roma, stă mai mult alături de Lobonţ pe banca de rezerve decât pe gazon. Doar două cluburi elene dau grosul jucătorilor la naţională: Olympiakos Pireu şi PAOK Salonic. Cândva naţionala se făcea pe scheletul lui Panathinakos, astăzi o echipă de mijlocul clasamentului depăşită de grupări pe care
