Înrobirea cuvintelor despre normalitate pentru a le folosi fără milă în interes nu doar personal, ci și meschin și chiar ilegal nu e o crimă, nici o infracțiune prevăzută de lege, dar este o însușire politică dintre cele mai detestabile. Ilegală poate fi realitatea din spatele discursului despre normalitate. Cum poate fi normal ca singura instituție comercială bancară a statului român, CEC-ul, cu o istorie atât de lungă și o imagine atât de pozitivă, după ce a traversat o criză rușinoasă în episodul de asociere (fără voia ei) cu schema de escrocherie financiară FNI, să fie angrenată într-o operațiune de creditare accelerată legată de un interes personal al președintelui României? În modul cel mai evident cu putință când președintele a angajat această operațiune nu a reprezentat voința populară nici măcar zero la sută.

A pretins însă că a dat un exemplu de ceea ce trebuie făcut în fața marelui “pericol” constituit de cumpărătorii străini de pământ românesc. Am făcut un simplu calcul. Dacă ar fi să se cumpere un milion de hectare de teren arabil, din cele nouă câte sunt în total în România, CEC-ul ar trebui să ofere credite în valoare de peste trei miliarde de euro!

Poate că ancheta parlamentară nu va dezvălui elemente de natură ilegală, dar schema după care s-a operat acordarea creditului rămâne cât se poate de inacceptabilă în cadrul normelor democratice și în primul rând constituționale.

Nu este absolut deloc normal ca într-o situație de criză a creditării economiei, când băncile, după ce au suferit uriașe pierderi din cauza acordării  cu mare ușurință a unor credite pentru tranzacții cu terenuri în perioada bulei imobiliare mult supraevaluate, resping astăzi categoric să mai acorde credite de acest fel, banca ce aparține 100% statului să aprobe cu “viteza luminii” exact un credit pentru cumpărarea de teren agricol, cu garanție chiar