În istoria neamului nostru se cunosc – din nefericire – mai multe metode prin care cei „puternici” luau viaţa oamenilor sărmani aflați în puterea lor. Între acestea putem aminti: ţeapa, roata, spânzurătoarea dar și altele prin care îi chinuiau pentru a-i obliga să accepte ceva împotriva voinței lor. Dintre aceste „alte“ mijloace de tortură şi chin se numără întinderea „vinovaţilor” pe lespezi de piatră, în târguri şi ţintirime ale bisericilor, cea mai „cunoscută“ deci cumplită fiind „Piatra Cinzaiului“, adică a chinului de la Hălmagiu.
Simbolul „Pietrei Cinzaiului“
O astfel de piatră a „cinzaiului” – a chinurilor, se păstrează la intrarea în curtea Bisericii Ortodoxe Voievodale din Hălmagiu (în partea dreaptă, la intrare) și datează după unele atestări din sec. XIV, pe care cei ce nu se supuneau legii stăpânirii erau bătuţi „exemplar“ în faţa mulţimilor ce frecventau biserica în duminici şi sărbători.
„Pe această piatră au fost întinşi şi bătuţi cu biciul, prin lovirea corpului gol cu mai multe lovituri, cei mai înverşunaţi apărători ai ortodoxiei din Ţara Hălmagiului, care pentru nimic în lume n-au cedat presiunilor propagandei catolice de a-i trece la Biserica Unită cu Roma – Greco-Catolică“ se spune într-o cronică (Extras din cartea „Zarandul – ţară de voievozi cneji şi nobili români”, autor Teodor PAG, la Editura Napoca Star). Ulterior pedeapsa s-a aplicat și pentru alte „vinovății“ decât cele de ordin religios.
„Piatra Cinzaiului“, adică a chinului, a umilinței
Trebuie spus că pe teritoriul Hălmagiului se află și alte numeroase monumente istorice din piatră și bronz – în amintirea suferințelor dar și a gloriei fiilor acestor locuri. Însă dintre aceste monumente, deosebită prin ceea ce reprezintă vizavi de mândria acestui popor – care se dorea învinsă neapă- rat – este această piatră a chinurilor.
„Piatra Cinzaiului“ se a
