Pregătirile pentru definitivarea listelor la europarlamentare au intrat în linie dreaptă în lumea politică europeană.
La sfârșitul săptămânii trecute, socialiștii francezi (PS) au avansat primele propuneri ferme pentru capii de liste, urmând ca negocierile pe totalitatea listelor să fie finalizate până pe 7 decembrie. În multe cazuri, dată fiind scăderea dramatică de viteză în sondaje a PS, opțiunile se îndreaptă fie spre nume consacrate regional și supuse testului electoral pe parcursul mai multor mandate, fie spre personaje din societatea civilă (cum se profilează, de pildă, în Alsace-Lorraine), fenomen relativ rar în cutuma partidelor franceze.
Există oricum o asumare vizibilă, la nivel mediatic și organizatoric, a momentului electoral dedicat Parlamentului European, într-un context euro-sceptic din ce în ce mai vocal și cu vădite tendințe de radicalizare, așa cum poate fi el observat, de pildă, în cazul mișcărilor revendicative din nord-vestul Franței. În Bretagne, măsurile Cabinetului Ayrault de a introduce o eco-taxă pentru transportatori a suscitat masive mișcări de protest din partea patronatelor și a angajaților acestora. Pornită inițial de la refuzul eco-taxei, mișcarea „bonetelor roșii“ a fost asumată apoi de grupări naționaliste bretone, cu o tradiție deja semnificativă în discursul autonomist al regiunii, cel puțin în ultimii 25 de ani. Neîncrederea în viabilitatea soluțiilor de reformă propuse de guvernarea socialistă din Franța și nemulțumirea manifestă față de incapacitatea Administrației Hollande de a imprima o linie certă în ameliorarea efectelor crizei se transferă, în acest caz, dar și în multe altele - răspândite în mai toate regiunile Franței -, în entuziasmul tot mai modest față de proiectul european, în mai toate coordonatele sale. Cu toate acestea, reiese limpede, din agitația provocată în jurul listelor pent
