După respingerea de către Parlament a proiectului de exploatare a zăcămintelor aurifere de la Roşia Montană şi după diminuarea protestelor din stradă, ca nişte naivi ce eram, ne gândeam că politica românească îşi va întoarce faţa către necazurile dascălilor şi ale elevilor aflaţi în grevă sau către generalul Iarnă care trebuie întâmpinat de autorităţi cum se cuvine. Măcar anul acesta. Că de pregătirea anului economic 2014 oricum nu vorbeşte nimeni.

Or tocmai acum au ieşit la lumina zilei noi scenarii politice, cu cât mai explozive, cu atât mai înspăimântătoare. Autorii lor? Cam aceiaşi din ultimul deceniu. Ce sorţi de punere în operă au? Ei, aici e aici: astăzi în România scenariile se fac mai puţin spre a fi puse în scenă, cât spre a-i desfiinţa pe inamicii politici, prezumtivi puitori la cale, şi pentru a mai aduna ceva voturi din spaime colective.

Regele, moşierii şi exploatarea omului de către om

Căci din spaime colective bine întreţinute s-au câştigat voturi deloc puţine în Duminica Orbului (20 mai) 1990 pe baza unui scenariu foarte bine întocmit şi instrumentat de FSN împreună cu proaspăt înfiinţatul SRI: cică regele vrea să pună din nou mâna pe ţară şi pe bogăţiile ei, să le stoarcă cum vrea el. Moşierii regelui ne vor lua înapoi pământurile date de dl Iliescu, ne vor transforma în iobagi şi ne vor pune să le lucrăm ca robii moşiile, iar când le vom culege fructele, strugurii… ne vor pune botniţă. Zaharia Stancu nici nu şi-a închipuit ce carieră mizerabilă va face minciuna din romanul „Desculţ”, niciun muzeu nefiind în posesia unei astfel de botniţe.

Pe deasupra, regele ne va aduce pe cap şi burghezia, patronii, capitalul, Malaxa, Mociorniţă…, imperialiştii, exploatatorii… care ne vor lua uzinele şi fabricile clădite din munca şi sudoarea bietului popor român ca să ne facă pe noi iarăşi sclavi în propria ţărişoară… Aşa