Din fericire, asta nu mai este stafia comunismului de altadata, care si-a jucat intregul rol, pana s-a lasat cortina peste ea. Dar inteleptii lumii par iarasi incapabili sa-si explice fenomenul paranormal care bantuie de la o vreme lumea, fara sa fie clar daca stie cineva sa-i dea de capat: criza economica.

Genuflexiunile guvernului american si acrobatiile facute chiar pe marginea prapastiei, pana sa dea Congresul unda verde unei solutii care este departe de a fi definitiva, au demonstrat o data in plus ca dezbaterile specialistilor din economie se polarizeaza in doua directii diametral opuse, noteaza Project Syndicate.

Evrika!

Unii considera ca numai statul, folosind parghiile sale economice si fara sa incalce principiile democratiei, poate lua haturile in mana, ca sa scoata lumea dintr-un derapaj economic, spre care aluneca fatal din cand in cand.

Altii vad interventia statului ca o frana a evolutiei economice si raman consecventi principiului liberei initiative fara limite, inzestrata cu destula forta, ca sa regleze ea singura derapajele propriei economii.

S-ar putea ca totusi dezideratele ideale de crestere a PIB, odata cu reducerea saraciei si cu scaderea drastica a somajului sa-si gaseasca rezolvarea in calea de mijloc, dar deodamdata nimeni n-a putut pune degetul pe un anumit punct, ca sa ne spuna: Evrika, aici e mijlocul.

Faptul ca, in ultimii ani, efectele crizei au fost ajustate de multe ori cu succes evidentiaza meritele modelului interventionist, dar faptul ca nicaieri in lume interventia n-a dat garantii pe termen lung ne duce cu gandul tot la puterea de autoreglare a pietei libere.

Efectele nefaste ale masurilor populiste

Piata pare sa ramana deci nadejdea noastra de perspectiva durabila, odata cu progresul tehnologic si stiintific pe care numai ea le antreneaz