Scriitoarea britanică Doris Lessing, deţinătoarea Premiului Nobel pentru Literatură 2007, a murit duminică, 17 noiembrie, în vârstă de 94 de ani.

Cu acordul Fundaţiei Nobel, conform căruia orice revistă sau ziar poate publica fragmente din discursurile rostite cu ocazia decernării premiului Nobel pentru Literatură, oferim o parte din discursul pe care Doris Lessing trebuia să-l rostească cu ocazia atribuirii în alte distincţii pentru merite deosebite în domeniul literaturii. Sriitoarea britanică nu a putut să asiste la ceremonie, la vremea respectivă din motive de sănătate. Oferim cititorilor noştri un fragment din discursul său, desigur, citit de altcineva, în cadrul ceremoniei de la Stockholm.

“Stând în pragul uşii, mă uitam la norii de praf pe care îi ridicase vântul, uitându-mă în direcţia locului unde cândva a existat o pădure. Cel puţin aşa mi s-a povestit, că în acel loc a existat o pădure pe care cu greu o puteai traversa. leri, am parcurs kilometri întegi din acest loc presărat acum cu resturi de copaci carbonizaţi de incendii, acolo unde, în 1956, auzeai cum foşnea cea mai magnifică pădure care a fost văzută vreodată pe pământul african. Acum este în întregime distrusă. Oamenii trebuie să mănânce, iar pentru a-şi pregăti hrana au nevoie de foc, iar pentru a aprinde focul au avut nevoie de lemnul copacilor. Acum în locul falnicei păduri nu mai este nimic, iar oamenii fac foamea.

Ceea ce vă povestesc s-a petrecut în nord-vestul statului Zimbabwe, la începutul anilor ’80; mă duceam în vizită la un prieten. Venise în acest loc pentru a ajuta Africa, ceea ce descoperise aici, în această şcoală l-a şocat aşa de puternic, încât cu greu a reuşit să iasă din starea de amărăciune ce-l cuprinsese. Această şcoală nu era cu nimic diferită de celelalte şcoli care au fost ridicate pe întreg cuprinsul ţării, după obţinerea independenţei. Şcoala era alcătu