Nu mai miră pe nimeni faptul că „pucistul-șef” sau „paiața de la Cotroceni” din vara anului de grație 2012 este gata să capituleze, lăsând la o parte orice mândrie și aruncându-se cu grație în brațele larg deschise ale actualului chiriaș de la Cotroceni. Supranumit, pe bună dreptate, „liderul opoziției de la Putere”, Crin Antonescu pare a-și netezi, pe zi ce trece, calea către o candidatură la președinția României sprijinită de cel care, până mai ieri, era dușmanul său de moarte: Traian Băsescu.

În acest sens, președintele Partidului Național ­Liberal a început să rupă angajamentele care-l mai țineau strâns de durii Uniunii Social Liberale. De divorțul său de stăpânul Antenelor au fost informați cu toții, de la prieteni la vecini, scuza că „rămânem căsătoriți în acte de dragul copiilor” fiind, bineînțeles, doar

pentru urechile celor dispuși să mai înghită asemenea gogoși. Crin Antonescu este gata, deci, să schimbe și barca propagandistică: va migra, cu ușurință, de la criticii viscerali ai președintelui la lăudătorii de serviciu ai acestuia. Căci, vorba aceea, ce mi-e A1 și ce mi-e B1?

Să vedem, însă, cum va fi primit șeful liberal de către susținătorii – politici, de această dată, nu propagandistici! – ai lui Traian Băsescu. De cei care au fost nevoiți să înghită coabitarea veselă și zburdalnică în compania lui Victor Ponta. Sau s-o (mai) accepte pe Elena Udrea, sau să aplaude trocul procurorilor... Acestor oameni, Crin Antonescu ar putea să le ceară votul în numele noului său stăpân, Traian Băsescu.

Ce are de câștigat Traian Băsescu de pe urma acestei noi povești de dragoste, nu se știe. Ce are de câștigat Crin Antonescu, este însă clar: nimic. Pentru că el a pierdut tot din momentul în care i-a obligat pe urmașii Brătienilor să înghită brosca râioasă social-democrată. Și aceasta doar pentru o himeră.

Nu mai miră pe nimeni faptul