“Literatura este și trebuie să rămână o întâmplare cu oameni”. Ana Dobre probează această zicere cu însăși viața sa, care este o întâmplare cu cărți. În afara cărților, a literelor din care se compune viața acestora, viața Anei Dobre ar putea să pară lipsită de sens. Profesoara de liceu din Alexandria, care și-a susținut doctoratul în literatură cu temutul critic literar Eugen Simion, și-a făcut un crez de viață din lectură. Pentru ea a citi este un alt fel de a respira. Ana Dobre este pur și simplu bolnavă de cărți. În fața ei, cărțile stau asemenea  pacienților în fața doctorului. Doar că efectul e invers, cel ce încearcă să se vindece este doctorul. Spun încearcă, întrucât de vindecat nu se vindecă niciodată. Pentru doctorul Ana Dobre ar fi pur și simplu o nenorocire să se întâmple așa ceva. “Boala” cititului o ține în viață. În viața literară, mai exact spus. Ba chiar în primele rânduri ale acesteia. De aici și interesul cu care citește cu atâta plăcere.

Dar poate să existe plăcere acolo unde există interes? Atunci când este vorba de interesul pentru marii  noștri scriitori, da. Cea mai nouă carte a Anei Dobre, intitulată “Litere și sensuri”, constituie o foarte bună dovadă în acest sens.  Aflăm din paginile ei lucruri pe care le știam mai puțin, sau nu le știam deloc, despre Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, Arghezi, Noica, Cioran, Hortensia Papadat Bengescu, Ion Barbu, Marin Preda, Nichita Stănescu, toți singularități creatoare atinse de dumnezeire, care au știut să împingă nu doar timpul vieții lor, ci și pe cel al culturii naționale înainte. Ana Dobre încearcă să deslușească mecanismul acestei puteri miraculoase. Că reușește, e atestat de faptul că înțelegem, odată cu dumneaei,și noi, cititorii. Numai un profesionist al lecturii poate să atingă o astfel de performanță!

Atunci când nu citește și nu scrie, se mai întâmplă și asta câte