Pe un frig destul de pătrunzător, am luat ieri la pas strada Scarlat Târnăvitu din Focșani, din zona Obor, situată între Strada Mare a Unirii și Bulevardul Independenței. Primele care mi-au atras atenția au fost trotuarele, în dâmburi și model de ”petice”, mărginite, spre stradă, de ceva iarbă verde jumulită și, spre totala mea surprindere și neînțelegere, îngrădită cu un așa-zis gărduleț din sîrmă. În fața unei scări, o bancă din care a rămas doar cadrul metalic, ruginit. Peisajul, de toamnă, destul de dezolant, mai ales că nici la capitolul curățenie această stradă nu excelează. De altfel, după cum ne-a mărturisit o doamnă care locuiește în zonă, nici nu își mai amintește de când nu a mai văzut măturătorii, care să adune gunoaiele și frunzele de pe Scarlat Târnăvitu. Boscheții și copacii au fost dați și ei uitării de cei care ar fi trebuit să îi aibă în grijă.
Și dacă în fața blocurilor lucrurile se văd cât de cât bine, în spatele blocurilor e jale. Majoritatea spațiilor verzi sunt de fapt locuri virane, pe care bălăriile, laolaltă cu gunoaiele, cresc în voie, sau, în alte cazuri, sunt terenuri retrocedate, împrejmuite cu sârmă. La sugestia unei locatare de pe această stradă, am ajuns în spatele unui bloc unde am descoperit un fost loc de joacă, transformat acum într-un loc de joacă al ”groazei”. La intrarea în locul îngrădit cu grilaj verde, un pat dens de frunze uscate, de culoarea ruginii. Am pășit, cu o ușoară strângere de inimă, în locul pustiu, sub atenta supraveghere a unui câine negru, maidanez, care m-a țintuit cu privirea de cum am pășit pe teritoriul său. Așa-zisul loc de joacă, care acum ar putea fi numit, din păcate, mai degrabă groapă de gunoi, este sufocat de fel de fel de pet-uri, hârtii, ambalaje din plastic. Tot aici am găsit, aruncați pe jos, o pereche de pantalonași de copil și niște pantofi desperecheați (cine știe cum au ajuns acolo?!