Monogam e tot una cu monoton, ar striga, într-un glas, întreaga suflare mai mult sau mai puţin amorezată, a prezentului, când balta este plină de peşte şi disponibilitatea sexuală, la apogeu. Chiar şi aşa, există personaje răzleţe care nu s-au adaptat ideii de infidelitate, în mare parte trupească, iar centurile de castitate încă se mai fixează cu trei lacăte. Nu la modul propriu, pentru că este mai greu, dar nu imposibil să-ţi obligi partenerul să poarte bikini din aliaj dur pentru a-ţi linişti neuronii în privinţa apartenenţei sale ţie şi numai ţie, ci la modul metaforic al expresiei. Totuşi, studiile cercetătorilor, cel mai probabil britanici, au dovedit că dragostea cu forţa şi fidelitatea la cerere nu constituie ingredientele-cheie ale unei relaţii fericite, ba dimpotrivă.

În definiţia clasică, centura de castitate este un dispozitiv cu închizătoare, în jurul zonei genitale a unei femei, pentru păstrarea fidelităţii sau a virginităţii şi o posibilă eventuală masturbare. În Evul Mediu, de unde se pare că ar fi luat naştere, în timpul Cruciadelor, atunci când cavalerii erau departe de tinerele lor soţii şi că femeile ar fi fost forţate să poarte centura de castitate zi şi noapte, aceasta avea drept scop de a fi protejate de viol sau tentaţii, latura sexuală a vieţii fiind un subiect tabu în acele vremuri. De altfel, orice alt tip de sex sau poziţie sexuală alta decât cea a misionarului, era pedepsită, atunci, cu trei ani de penitenţă.

Şapte secole mai târziu, femeile au preluat controlul şi au inventat centuri de castitate şi pentru bărbaţi, aşa încât să doarmă liniştite noaptea că nefericitul îi este rezervat doar aparţinătoarei de drept, prin acte, inel de logodnă sau doar promisiuni mai mult sau mai puţin realizabile, în timp şi spaţiu. Psihologii sunt însă de cu totul altă părere şi promovează ideea “fructului interzis”, aceea că un individ devi