Sigur, nu ne-a căzut prea bine această veste, pe care ne-a „servit-o” Barosso, cum că putem spune adio intrării în Schengen. Desigur, nu e nicio noutate, dar parcă ne-am aşteptat ca la un moment dat să fim şi noi primiţi în marea familie a şoferilor care nu sunt opriţi la graniţă, în interiorul Uniunii Europene. Cauzele sunt multiple, de la moştenirea grea, până la lacunele din societatea românească, incluzând până şi ravagiile pe care compatrioţii noştri le fac prin Europa. Vorba aia, peste tot auzim câte maşini vindem în Europa, dar nimeni nu spune câte furăm…
Revenind la treburi serioase, acum problema Schengen aparţine actualei guvernări. Dacă acum un an guvernul Ponta blama presiunile liderilor europeni, acum aceste presiuni nu mai există. Actuala Putere s-a reconciliat cu liderii marilor puteri, dar rezultatele externe nu se văd. De ce oare?
Nici măcar argumentul că majoritatea din Parlamentul European este deţinută de populari nu prea stă în picioare. La un simplu calcul matematic, PPE are 275 de eurparlamentari, iar celelalte trei partide în cauză, socialiştii, liberalii şi conservatorii au 335 de reprezentanţi, după cum urmează: Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor – 194 de membri, Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa – 85, respectiv Conservatorii şi Reformiştii Europeni – 56 de membri. De ce am amintit de aceste trei grupuri parlamentare? Pentru că în România, corespondenţii celor trei grupuri europarlamentare sunt PSD, PNL şi PC, adică tocmai actualul arc guvernamental. Deci, pe cale de consecinţă, actuala guvernare are o influenţă mai mare asupra Europei decât actuala opoziţie.
Ne aflăm într-un punct sensibil al intrării în Schengen, încă unul, dar care aduce opinia publică la exasperare. Şi, atunci, dacă tot vrea Guvernul Ponta să ofere românilor nişte certitudini europene, ar trebui să avem
