„Spuneţi-mi Ştefan. Vreau să spun de la început că am greşit. Nu m-a obligat nimeni să intru cu torţa aia în stadion, mi-am asumat greşeala, însă nu cred că am făcut un păcat atât de mare pentru tratamentul de care am avut parte“. Tânărul are în jur de 30 de ani şi încă pare apăsat de experienţa prin care a trecut. „Să-ţi spun ceva. Poate multă lume nu o să mă creadă, dar este al doilea meci la care merg în viaţa mea. Nu sunt ultras, am plecat cu mai mulţi colegi de la muncă. Nu am realizat ce risc, de-asta nici nu am ascuns torţa, m-au găsit cu ea în buzunar. Credeam că o vor confisca şi mă vor lăsa în pace. Am fost naiv şi asta m-a costat enorm. Repet, sunt vinovat, nu trebuia să am torţa aia la mine“.

Calvarul lui „Ştefan“ a început la primul filtru. „Am rămas surprins de reacţia lor. Parcă m-ar fi prins cu un kilogram de cocaină. Mi-au cerut buletinul, iar apoi m-au scos din rând. Pur şi simplu am întrebat ce e atât de grav, e o simplă torţă. Numele tatălui, numele mamei şi apoi m-au încătuşat. Aici am avut primul şoc“.

Dus la secţie, apoi judecat

Drumul lui „Ştefan“ a fost simplu, iar prima oprire a avut loc la o secţie din Pireu. „Ne-au spus că ne vor judeca în regim de urgenţă. Am fost amprentaţi, apoi ne-au făcut poze. După câteva ore am mers în faţa judecătorului, ne-am primit pedeapsa, iar apoi, la sfatul aceluiaşi judecător, am făcut recurs şi credeam că suntem liberi. De unde! Ne-au pus din nou cătuşele şi am fost împărţiţi la mai multe secţii din Atena, iar eu am avut norocul să fiu repartizat cu un alt român. Doi băieţi au fost singuri în arest“.

„Ştefan“ a realizat repede că nu se va întoarce alături de ceilalţi fani la Bucureşti. Aici a urmat al doilea şoc. „De ce mi-a fost frică nu am scăpat. Trebuia să dormim acolo, ne-au luat telefoanele, iar celula era o nenorocire. Paturile erau din beton, salteua, un burete murdar d