Pe lângă celelalte pericole care pândesc Republica Moldova în această perioadă, externe şi interne, a mai apărut un factor de risc. În sforţările lor de a demonstra că societatea moldovenească este una profund europeană, guvernanţii comit gafa de a-şi închipui că UE este tot un fel de URSS, doar că în oglindă.

Repetatele apeluri patetice, argumentate cu discursuri lozincarde, la unitatea de nestrămutat în jurul forţelor binelui se aseamănă izbitor cu propaganda bolşevică de promovare a "noii orânduiri", care promitea că va aduce fericirea şi prosperitatea maselor largi de populaţie de la sate şi de la oraşe. Nicio îndoială că UE, spre deosebire de utopiile şi visurile geopolitice ale unor degeneraţi ai istoriei, creează premisele unei bunăstări şi progresului R.M. De aici însă şi până la odele de tip proletculist pe care le înalţă "Evropei" tovărăşimea convertită la capitalism de tip occidental e cale lungă.

Dincolo de faptul că aceste reflexe, până la un punct normale la indivizi care şi-au fundamentat educaţia în perioada sovietică, nu conving pe nimeni din afara graniţelor, o asemenea raportare la integrarea europeană poate stârni repulsie unor persoane la care simţul penibilului funcţionează în regim normal. Dacă cineva îşi închipuie că mascarada asta îi va convinge pe cei din statele membre că moldovenii est-pruteni vor deveni cei mai viteji şi mai drepţi dintre cetăţenii comunităţii europene a doua zi după ce vor fi acceptaţi, atunci se înşeală amarnic.

Nu de mulţimi adunate prin pieţe, nu de declaraţii de dragoste necondiţionată are nevoie UE, ci de oameni mai puţin flecari, dar capabili să realizeze o societate modernă şi compatibilă cu saloanele bătrânului continent. Eforturile ridicole ale unor politicieni moldoveni de a demonstra suportul populaţiei nu servesc decât ca pată de culoare locală într-un proces în care deciziile se iau nu în piaţ