E cam a mia oară cînd la trenul cu care vreau să merg nu mai sînt bilete. De data asta eu am avut, pentru că, tocmai pentru că ştiam cum va fi, mi-am luat cu două zile înainte. Alţii n-au avut şi au rămas în gară, iar alţii au preferat să stea în picioare şi, eventual, pentru că uneori nici nu se dau bilete fără loc, să rămînă cumva la mila naşului, mulţi dintre ei la o vîrstă la care nu prea mai ai chef să mergi cu naşu’ şi să stai pe culoar.

Calculul economic cred că e evident, ar fi foarte avantajos ca CFR să mai agaţe unu-două vagoane, cheltuielile ar fi mult mai mici decît încasările. Ce e şi mai important e că aşa CFR şi-ar satisface funcţia de transportator naţional de importanţă şi pondere strategică pe care acum, în mod evident, nu o satisface.

În aceşti 20 şi ceva de ani, CFR s-a degradat tot mai rău, într-un cerc vicios în care administrarea execrabilă şi serviciile foarte proaste pe care le producea ea (condiţii de călătorie, preţuri mari, timpi enormi etc.) şi scăderea numărului de călători se alimeantau reciproc. Acum am ajuns la bomboana de pe cercul ăsta vicios: nici măcar nu mai vorbim de corupţie, proastă gestiune etc., pare că sîntem în faţa unui refuz al CFR de a-i prelua pe toţi călătorii care vor să meargă cu trenul, din pur dezinteres pentru funcţionarea companiei.

Sau, cine ştie, poate că nu mai sînt vagoane, poate că CFR a vîndut vreunei companii deştepte vagoanele bune la preţ de fier vechi, cam la asta ar predispune-o tradiţia ei de tip Necolaiciuc. Dacă ăsta e cazul, atunci mişcarea logică ar fi, conform aceleiaşi tradiţii, să cumpere nişte vagoane second-hand strîmbe la nişte preţuri astronomice. Oricum găurile din buget se fac într-un fel sau altul, măcar aşa s-ar face în beneficiul călătorului. Deci, dacă ăsta e cazul, m-aş bucura să facă asta.

Ce vrem de la stat

Aş vrea, totuşi, să subliniez că poziţia mea