De cîte ori merg la biserică, vizitez pangarul. O scurtă zăbovire între cărţi, cd-uri, icoane şi diverse alte obiecte bisericeşti mi se pare că prelungeşte, cumva, experienţa liturghiei sau a rugăciunii într-un spaţiu intermediar, aflat între sacru şi profan, între raiul lumii din interiorul zidurilor bisericii şi infernul lumii din afara acestor ziduri. Sursa: CODRIN PRISECARU
Borges îşi imagina raiul ca pe o bibliotecă. Mie mi se pare că, dacă purgatoriul există, acesta e cel mai potrivit loc pentru cărţi şi obiecte religioase – ultimul loc în care cărţile şi icoanele şi crucifixele mai au sens. Pedepsele mîntuitoare din purgatoriu sînt, îmi imaginez, lectura şi contemplarea chipurilor iconice. Dacă le primeşti cu umilinţă, mergi în Cer, acolo unde nu mai e nevoie de nimic! Pangarul te pregăteşte cumva pentru această experienţă.
Orice biserică serioasă are un pangar bine gestionat. Amenajarea, anvergura şi aprovizionarea pangarului este unul dintre criteriile mele de apreciere a felului în care este gospodărită o biserică. La Bucureşti, îmi plac mult pangarele unor biserici ca Antim sau Darvari. Duminica trecută, la Darvari, am achiziţionat o cărticică (în format de buzunar abia trece de suta de pagini) a lui Vasilios Bacoianis, intitulată "Vorbele pot răni. Cum să nu greşim prin cuvînt". Bacoianis, născut în 1953, este arhimandrit grec de Patras, cu masterat şi doctorat american, autor de oarecare succes în nişa literaturii creştin – ortodoxe actuale.
Am cumpărat "Vorbele pot răni" imediat ce am văzut-o, pentru că subiectul mă preocupă mult. Cele mai multe rele, oamenii le fac vorbind. Mai multe decît făptuind. Cuvîntul este ca o armă cu efect devastator aflată la îndemîna fiecăruia şi de a cărei forţă de distrugere foarte puţini deţinători sînt conştienţi. Vedeţi cît de înspăimîntată e lumea că un stat nebun, precum Iranul, poate avea