La sat e de mers, statul dă 1.000 metri pătraţi de teren gratis. Nu tuturor românilor, ci tinerilor care nu au împlinit 35 de ani, doritori să-şi întemeieze un cămin. De fapt, legea există de mai mult timp, doar că în cursul acestei săptămâni un deputat a reuşit să-i facă pe colegi să înţeleagă ce trebuinţe are un cetăţean din mediul rural. Îi trebuie şi coteţe pentru găini, şi magazie pentru lemne, şi spaţiu pentru unelte, şi..., adică mai mult de 250 – 500 metri pătraţi, cât i se poate atribui în prezent, măcar 1.000 metri pătraţi.
Acum, că loc de casă poate reuşesc să primească, vin grijile. Cu ce şi-ar încropi o gospodărie tânărul de astăzi? Păi, dacă a avut o nuntă cât de cât, poate începe de aici. Mai dau părinţii, mai un credit, dacă au salarii compatibile cu ofertele băncilor, mai una, mai alta. Vorbind strict de judeţul nostru, o altă întrebare ar fi de pus: de ce s-ar stabili la ţară tinerii? Doar pentru că au terminat facultatea cu ani în urmă şi de-atunci se târăsc între şomaj şi o slujbă la negru sau una de doi lei, plătită cu minimul pe economie? Este şi acesta un motiv, numai că nici traiul la ţară nu mai e ce-a fost. Nu ai un alt venit decât cel din agricultură, nu mişti un deget tocmai în acest domeniu, agricultura. Nu ai cunoştinţele necesare, nici nu mai are cine să te înveţe, pentru că inginerii agronomi şi-au căutat alte slujbe, s-au pensionat sau fac orice altceva prin primării.
Dacă mai vrei şi ceva confort, ghinion. O foarte mică parte din universul sătesc e „racordată” la civilizaţie. Apă e pe ici, pe colo, canalizare prin şi mai puţine locuri, gunoiul se aruncă în continuare pe aiurea. Trăiască, tocmai de aceea, societăţile de cablu, iar acolo unde n-au ajuns, parabolicele, care îndulcesc viaţa românului, chiar şi a celui care n-are bani de pâine pentru copii, dar nu se lipseşte de telenovelă.
Să ne întoarc
