E necesar să înțelegem că azi, 19 noiembrie, am intrat într-un nou ciclu, identic în liniile sale fundamentale cu cel început în decembrie anul trecut. Nu are cum să se încheie mai bine la anul pe vremea asta. Cel mai probabil se va încheia mai rău – căci nu poți să ieși bine dacă nu înveți din greșeli și procedezi în continuare nu greșit, ci rău. Valul a trecut și a durat fix 4 săptămâni. A lovit – iar guvernul a trecut destul de ușor pe sub el, în plin l-a primit economia reală – pe două direcții plecând din același trunchi: 1) Rectificarea în jos pe toate palierele (când guvernul a constatat că niciuna din socotelile sale nu se potrivește) și 2) Adoptarea bugetului pe 2014 – unde rezultatele creșterii economice s-au soldat cu mai puțini bani la buget, așa încât au fost inventate noi taxe (pentru mediul privat, firește), și a fost inventată, în premieră, indexarea cursului euro cu inflația leului – inovație pritocită la cabinetul ministrului (excelent cercetător în afara politicii) Liviu Voinea. Guvernul a reluat ciclul început anul trecut nu doar fără să fi învățat nimic, ci călcând cu băgare de seamă pe urmele exact acelorași pași pe care i-a făcut până aici. Am să încerc să rezum lapidar, pe 4 direcții, problema care ne împinge pe aceeași cărare pe care am ajuns, astăzi, la capătul unei creșteri care ne face campioni în UE, la intrarea într-un an care se anunță mai dificil decât acesta. Voi folosi analize și informații publicate pe cursdeguvernare.ro. La sfârșit voi spune ceva și despre premierul Victor Ponta. Creșterea economică pe care guvernul a lăsat-o să facă minuni bugetare, în vreme ce el era preocupat exclusiv de imagine și războaie politice n-a produs singură nimic. Creșterea s-a bazat în principal pe 2 surse. Agricultura și Exporturile. Agricultura (românească) crează, însă, 3 probleme atunci când intervine în creștere, fapt care face să dea bine