E surprinzător câte penibilităţi şi enormităţi se pot găsi în cărţile aşa-zis ştiinţifice pe care acest gazetar de două parale din Valea Jiului le colportează prin cărţile sale. Am arătat în câteva foiletoane anterioare, cum ipochimenul minerist îşi bate joc de Eminescu, de cultura română, pe care o consideră inexistentă, de Ion Heliade Rădulescu, pe care-l consideră un „diletant” în filosofie (ceea ce este extrem de ilustrativ pentru „cultura filosofică” a acestui Lockean român de tristă faimă!), fără să mai vorbim de faptul că denumirea fazei „La Tene” din cultura fierului e numită „latină”, iar revista „Vieaţa nouă” a lui Ovid Densusianu, care promovează simbolismul la noi, e confundată cu ziarul „Viaţa nouă” de la Cernăuţi!
Imensa ignoranţă de care dă dovadă ziaristul impostor este ilustrată şi prin adevărate pagini de ruşine, care nu se ridică mai departe de nivelul unor rapoarte sau dări de seamă făcute la învăţământul ideologic de la şedinţele de partid, şi în care domină un spirit comunisto-retrograd de toată măreţia. În acelaşi timp, cărţile sale colcăie de alte numeroase perle ale inculturii şi ruşinii comportamentului moral al acestui vânător de himere. Cea mai surprinzătoare, revoltătoare şi lipsită de adevăr este aceea prin care face elogiul legionarismului român într-o frază care-l desfiinţează pe autor şi-l ţintuieşte la stâlpul ruşinii.
Iată, pe scurt, cele trei enorme greşeli înfăptuite de acesta:
1. Elogiul exaltat al legionarului Ionel Moţa, care ar fi devenit erou pentru întreg tineretul român;
2. Atribuirea greşită a traducerii Protocoalelor lui Ioan Moţa, când ea aparţine fiului;
3. Poziţia ideologică greşită, vădit antisemită, a comentatorului în raport cu cartea în discuţie.
Le vom lua pe rând, prezentându-vă fiecare caz în parte:
1. Cea dintâi eroare provine din atribuirea unei import