Cea mai nouă reiterare a autoturismului Honda Civic conservă designul neobişnuit modelului compact japonez, dar se remarcă şi printr-o optimizare a multor caracteristici în raport cu generaţia precedentă.

Actualul Civic, deşi complet schimbat, are la bază două imperative: conservarea personalităţii specifice în tandem cu optimizarea elementelor mai puţin meritorii. În general, scopul a fost atins, dar, de ce să nu o recunoaştem, şi cu unele compromisuri. În timp ce profilul a căpătat bosaje mai pronunţate, iar stopurile au devenit mult mai geometrice, aerodinamica rafinată a dictat şi o formă mai neobişnuită a părţii frontale, cu lateralele capotei plonjate. La fel, uşile din spate au fost redimensionate, ceea ce îmbunătăţeşte accesul, dar estompează uşor senzaţia de coupe prezentă la generaţia trecută. Mai mult, poate pentru a-şi puncta maturitatea, Civic a renunţat la unele elemente pur decorative şi aparent neimportante, dar care au făcut deliciul atâtor fani, cum ar fi proiectoarele şi evacuările triunghiulare sau clanţele romboidale.

Optimizări de ergonomie

Din fericire, compromisurile se opresc aici, noul Civic fiind, din toate punctele de vedere, mai bun decât ascendentul său. Deşi complet schimbat în detaliu, interiorul mizează pe aceeaşi idee originală ca şi în trecut, cu organizarea pe mai multe niveluri a zonelor de interes. Unele comenzi au fost repoziţionate, ceea ce permite clientului nou o adaptare mai rapidă – putem vorbi deci de un plus de ergonomie. Un mare câştig s-a înregistrat şi la lizibilitate: vitezometrul digital şi turometrul analogic sunt distanţate mai corect, astfel încât ambele rămân vizibile indiferent de poziţia şoferului în raport cu volanul. Vizibilitatea în spate, un dezavantaj al vechiului model, este acum mai bună, dar încă departe de perfecţiune. Traversa longitudinală de pe lunetă