Am urmărit cu maxim interes scandalul dintre Ene Tache şi Simona Drăghincescu şi am încercat să pricep ce mare taină ascunde încercarea consilierei independente de a rupe Parcul Zoo şi Orăşelul Copiilor din sânul SC APT de stârneşte atât de mari patimi, atâta durere şi atâta tărăboi.

Ceea ce ştim despre cele două obiective este faptul că, printre altele, i-au asigurat Simonei Drăghincescu, pe vremea în care era director al DAPT, o bună expunere publică şi o rampă de lansare în cursa pentru fotoliul de primar.

A fost, fără îndoială, meritul ei că a reuşit să şteargă praful de pe grădina zoologică şi să o transforme într-o ţintă preferată de mămici, bunici şi copii atunci când aleg să facă o plimbare în Brăila. Încă departe de standardele parcurilor similare din Occident, Grădina Zoologică a evoluat binişor de la grajdul mizerabil din anii 90, arătând cu mult mai bine faţă de alte spaţii precum cel de la Gârboavele (Galaţi) ori Târgu Neamţ. Îmi pare că noua conducere a SC APT a continuat pe aceeaşi linie şi a reuşit să ducă mai departe eforturile de a pune la dispoziţia brăilenilor un loc civilizat şi educativ. Nu o să insist asupra atacurilor venite dintr-o parte şi dintr-alta, chiar dacă şi acestea devoalează câte ceva din faţa nevăzută a afacerilor derulate în administraţia publică locală. Am citit însă expunerea de motive pe care Simona Drăghincescu o face în preambulul propunerii de destructurare a SC APT şi trebuie să recunosc că acestea nu m-au convins că adevăratul scop al acestei mişcări nu este acela de a pune la dispoziţia cuiva o platformă numai bună de folosit în scop electoral şi/ sau o sinecură pentru un personaj încă necunoscut, ce visează la o funcţie de director în administraţia publică locală. Fiindcă, oricum ar sta lucrurile, o nouă direcţie înseamnă un nou fotoliu de director şi toată organigrama aferentă.

Şi m