Pe 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, numită şi Ovidenie, se aprind lumânări pentru copiii nebotezaţi, dar şi pentru morţi pentru a avea cale luminată pe cealaltă lume. Se împart nuci, colaci şi turte de mălai. În această zi cerul se deschide şi animalele vorbesc, iar bătrânele cu har descântă mai bine. Totodată, se spune că, aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi toată iarna.

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, care înseamnă “ceea ce se face văzută”. Sinaxarul din Minei spune: “ntrarea în Biserica legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea, fiindcă s-a făcut această într-un chip minunat şi este înaintemergătoare a mării şi înfricoşătoarei taine a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu”

În noaptea de Ovidenie se spune că descântătoarele fac “privegherea apei”. Femeile pun un vas cu apă peste noapte pe care o folosesc pentru dureri de piept şi cap sau pentru vedere. Bătrânele de la sate mai cred şi astăzi că cerul se deschide şi se vede casa lui Dumnezeu, iar animalele vorbesc şi numai cei curaţi la suflet pot vedea “dincolo”.

Părinţii Maicii Domnului sunt Sfinţii Ioachim şi Ana. Lipsiţi de copii, dar cu credinţă în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinţi, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. Un înger le vesteşte că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinţii Ioachim şi Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi la trei ani de la naşterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.

Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost cond