Guvernul are pe ordinea de zi astăzi un proiect de hotărâre privind aprobarea stemei comunei Prejmer.
Originile Prejmerului se pierd in negura vremii. Se presupune ca in acest loc a existat o asezare mai veche, de origine slavă, fapt confirmat de toponimul românesc și maghiar al localității. Documentele atesta localitatea in anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270), cedează biserica din Prejmer cu „toate veniturile și drepturile” sale mănăstirii Cîteaux în Bourgogne, abația-mamă a Ordinului cistercian, pentru folosul obștesc al întregului ordin.
In preajma anului 1211, Andrei al II-lea Regele Ungariei pomeneste intr-un document adresat teutonilor numele raului Tarlung, pe langa care va creste localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica pana la un anumit nivel biserica din Tartlau. Lor li se datoreaza planul in cruce greaca, unic in Transilvania, dar avand corespondent in cateva biserici din nord-estul Germaniei. Constructia este terminata imediat dupa anul 1240 de catre cavalerii teutoni. Aceasta a fost construita in stilul gotic burgund introdus de cistercieni de la Carta. Este cea mai bine pastrata si cea mai puternica biserica-cetate din estul Europei.
Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniți prin pasul Buzău, de aceea regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Țara Bârsei. Asa a început fortificarea bisericii, prin ridicarea unei incinte înalte și puternice înconjurată de un șant lat de apă. Cetatea Prejmer a fost cladita in forma de cerc avand ziduri groase de 3-4 metri si inalte de 12 metri, poduri si porti de fier care se ridicau. In cetate sunt fixate in ziduri niste guri de foc pe care se turnau smoala, apa clocotita, ulei incins. Unul din dispozitivele de lupta era ”Orga Mortii” form
