Săptămâna aceasta are loc Târgul de carte Gaudeamus. N-aş vrea să calc în străchini şi să stric senzaţia euforică de “sărbătoare a cărţii”, dar stăm prost cu cititul. Pe termen lung, vorba lui Caragiale, “se duce dracului rapiţa”.

Un studiu recent arată că România şi Grecia sunt ţările europene în care se citeşte cel mai puţin. Mai mult de jumătate dintre adulţii români declară că n-au citit nicio carte în ultimul an. În ţările nordice (care sunt invitate de onoare la ediţia din acest an a Târgului Gaudeamus) 80-90 % dintre adulţi citesc cel puţin o carte pe an, iar între 20 şi 30 % citesc cel puţin o carte pe lună. Ştim de mult că stăm prost la acest capitol. Piaţa de carte din România – câtă e şi cum e – se bazează pe un milion şi ceva de cumpărători: ei sunt cei care ţin în viaţă editurile şi librăriile. Producţia de carte tipărită a scăzut, sunt oraşe mijlocii şi mici în care nu mai există librării (deci accesul la carte e îngreunat, căci nu prea multă lume e obişnuită să comande cărţi online). E adevărat, în ultimii ani au apărut şi diversele formate electronice, care pot fi citite pe laptop şi pe tabletă. Dar vânzările de e-books sunt încă departe de a fi o afacere sustenabilă în România. Să mai adăugăm câteva date ca să întregim tabloul. În testele PISA (organizate la nivel internaţional pentru a măsura anumite capacităţi ale elevilor), România a stă foarte prost. Foarte mulţi elevi din România au demonstrat capacităţi scăzute în citirea şi înţelegerea adecvată a unui text relativ simplu. Iar alte studii realizate la nivel european arată că analfabetismul e în creştere în ţara noastră.

Acest peisaj ne plasează mai aproape de ţările subdezvoltate decât de ţările europene. Cum s-a ajuns aici? În primul rând, prin lunga serie de “reforme” ale sistemului de educaţie care au generat mai degrabă instabilitate şi birocraţie decât eficienţă şi pragmatism.