Odată cu instaurarea regimului comunist în România, în anul 1945, încep să apară mari schimbări la nivelul societăţii şi la nivelul oraşelor. Se începe o urbanizare şi o industrializare la scară largă, derivată din ideea de creare a unei industrii puternice, care să susţină nevoile unui stat socialist, idei bazate pe concepte de natură sovietică. În timpul regimului comunist înfăţişarea oraşului Bucureşti se schimbă aproape complet. Capitala României îşi măreşte graniţele, "înghiţind" înăuntrul graniţelor sale foste comune, ce vor deveni în final cartiere. Un caz concret al acestei asimilări de comune suburbane este cel al comunei Şerban Vodă, înfiinţată la 1914[1], formată din satele Bellu şi Progresu, şi care la începutul anilor '60 va deveni noul cartier Giurgiului, numit aşa după şoseaua cu acelaşi nume ce îl traversează, unde se vor construi noi blocuri pentru muncitorii întreprinderilor aflate în apropiere.

Poate cea mai mare dovadă a schimbării radicale a oraşului în vremea regimului comunist o reprezintă industrializarea şi crearea de noi uzine, fabrici şi întreprinderi, ce vor produce pe scară largă produse dintre cele mai variate. Astfel, la 31 decembrie 1977 existau în Bucureşti 199 de întreprinderi dintre care 168 republicane şi 29 cooperatiste[2]. Existau şi mici ateliere meşteşugăreşti, însă ele reprezentau un procentaj extrem de mic din producţia totală a oraşului, iar cu timpul acestea au fost asimilate în sectorul cooperatist. Cele mai importante sectoare ale industriei ţineau de construcţia de maşini şi prelucrării metalelor, urmate apoi de industria textilă, şi cea alimentară.[3]Un ghid din anul 1962 ne spune că în doar două luni din anul 1961 se realizează întreaga producţie industrială a oraşului pe anul 1938[4]. Tot acelaşi ghid ne spune că în timpul dintre 1951-1961 producţia medie a crescut cu 14,4 % pe an[5]. Tot în acest timp se