Poliţia ne-a trimis un drept la replică la articolul în care cerem să le redea siguranţa vrâncenilor. Scrisoarea conţine cifre, procente, care ar reflecta scăderea infracţiunilor contra patrimoniului anul acesta faţă de anul trecut. Din document mai aflăm că poliţiştii au destructurat grupuri de două persoane, ceea ce probabil e o mare reuşită. În dreptul la replică se mai arată şi că „majoritatea suspecţilor depistaţi de poliţişti în cazurile enumerate anterior sunt perosoane (persoane – n.r.) care nu domiciliaza în judeţul Vrancea, aceştia deplasandu-se în judeţul nostru doar pentru a savârşi faptele ilicite “. Din asta să înţelegem că hoţii născuţi şi crescuţi în Vrancea sunt pe cale de dispariţie şi vin alţii să completeze fauna sau că ni s-a dus buhul că aici se poate fura, că oricum n-are cin’te prinde?

Ideea apelului nostru ţinea în primul rând de prevenţie. Vorbeam de patrulele pe care nu le vedem pe străzi, şi observăm că la asta nu faceţi referire în dreptul la replică, vorbeam de sentimentul de siguranţă pe care ar fi normal ca vrâncenii să-l aibă oriunde s-ar afla: în casă, pe stradă, la locul de muncă, la şcoală, etc.

Este foarte bine că (probabil) cei mai mulţi dintre infractori sunt prinşi (căci nu ne-aţi trimis nicio statistică referitoare la dosarele cu Autor Necunoscut), dar noi am atras atenţia asupra preîntâmpinării faptelor antisociale. Este foarte bine dacă prindeţi un hoţ, un tâlhar, un violator, un criminal, dar cum faceţi ca furtul, tâlhăria, violul ori crima să nu fie comise ? Şi aici nu discutăm despre actele spontane, despre foamea care-l determină pe un om al străzii să spargă geamul unui magazin şi să fure un salam ori despre un beţiv care-i sparge altuia capul după prea multă băutură, e clar că nu poţi preveni aşa ceva. Aici discutăm despre acele grupuri organizate care dau spargeri după spargeri, dar nu despre minori