Se întâmplă destul de des, mai ales în ultima vreme, ca diverşi cunoscuţi/amici/haveri plecaţi de mai multă vreme din burgul nostru să mă întrebe cât se poate de sincer: „Şi, ce mai e nou pe la Timişoara?“. Fiindcă nu sunt specialist în domeniul zebrelor trasate aiurea sau a caselor retrocedate aşijderea, e de la sine înţeles că întrebarea are conotaţii cât se poate de stricte. Ceva de genul „unde pot ieşi în weekend?“. Desigur, explicaţiile curg mai departe: nu vrem să ne înghesuim cu toţi şmecherii oraşului, nu vrem aceaşi muzică bumtzi – bumtzi omniprezentă în cluburile de fiţe, vrem un loc mişto, aşa mai de vârsta noastră (gen treizeci plus) în care să ne simţim bine. Nu vrem să fim înţepaţi de chelneri nesimţiţi, agresaţi de bodyguarzi tembeli, vrem doar să ne distrăm.

Desigur, aparent, la aşa o întrebare răspunsul ar trebui să fie cât se poate de simplu. Căci, slavă Domnului, Timişoara are parte de o sumedenie de oferte în domeniul distracţiei de weekend. Problema este că entertainment-ul de calitate e “rara avis”. Sunt tot mai puţine locurile unde să nu dai peste piţipoance frumos îmbrăcate care stau toată noaptea la bar şi când nu le vede nimeni beau apă de la chiuveta fetelor sau peste indivizi care graţie „familiei“ au devenit jmecherii oraşului. E tot mai greu de găsit un loc unde găseşti maniere şi bun–simţ la tot personalul. Sau un loc unde lumea nu vine doar să facă „paradă“. Se prea poate ca ideea asta să fie o utopie, căci nu puţini sunt cei care susţin că noţiunile de bun simţ şi „cei şapte ani de acasă“ au cam dispărut de pe aceste meleaguri.

E o generalizare cât se poate de nereuşită, căci există mulţi oameni care mai pun preţ pe aşa ceva. Şi, categoric, există şi locaţii unde în weekend dai peste oameni de acest fel. Sper doar ca numărul lor să se dubleze sau să se tripleze rapid. Pentru ca atunci când cineva din afara oraşului mă r