Preot loan ŞTEFĂNESCU

Una dintre cele mai arzătoare trebuinţe ale vieţii de azi este întoarcerea lumii la Dumnezeu. Omenirea nu poate trăi fără Hristos. Nu-şi poate ţine echilibrul dorit. Puterile omeneşti în care ne încredem nu sunt îndestulătoare pentru a ne da siguranţa vieţii.

Valorile spirituale care dau preţ vieţii: omenia, cinstea, bunătatea, iubirea, pacea, respectul faţă de oameni, respectul faţă de bunurile comune şi ale semenilor, nu pot fi asigurate cu vorbe sau cifre. Ci pentru aceasta este nevoie de puterea credinţei, frica de Dumnezeu, care să pătrundă în sufletele oamenilor, să le dezmorţească şi să le prefacă.

Trebuie să recu-noşatem că s-a pierdut multă credinţă în ultimii ani. S-a răcit mult dragostea între noi şi s-au pierdut unele speranţe ale românilor. Vina este însă a noastră, a tuturor. Dumnezeu a fost uitat sau defăimat din cauza slabei noastre credinţe şi a formalismului religios în care trăim, din cauza lipsei noastre de iubire şi de acţiune creştină. în măsura în care vom reînvia credinţa noastră în Dumnezeu izbăvirilor şi vom reactiva iubirea dintre noi, în aceeaşi măsură vom putea spune că societatea se regenerează.

Numai printr-o trezire spirituală, numai printr-o revenire deplină la credinţă, omenirea se va putea bucura de o viaţă mai bună pe pământ.

Să fim cu luare aminte la îndemnul categoric spus de Mântuitorul Hristos: oricine va mărturisi, prin cuvânt şi prin fapte, despre Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri” (Matei 10,32).

Cel dintâi lucru pe care Mântuitorul îl aşteaptă de la noi este ca să fim trăitori în faptă a credinţei pe care o mărturisim. Nu numai în biserică, ci şi acasă şi pe stradă şi la locul de muncă, pretutindeni să dovedim în cuvânt şi în faptă că suntem pătrunşi de duhul credinţei, că Hristos trăieşte în noi. Să dovedi