Retrocedarea vilei cu numărul 17 de pe bulevardul Mihai Viteazu din Timișoara, care a ajuns, în final, în proprietatea clanului Cârpaci, care a primit ca bonus de la municipalitatea și clădirea care adăpostea o grădiniță, s-a făcut cu sprijin de la cel mai înalt nivel. Kerek Francisc a solicitat, inițial, să fie întabulat ca proprietar al clădirii în baza unei convenții încheiate în 7 noiembrie 1950 care ar fi fost semnate cu proprietara clădirii, Molnar Lili, cu zece ani înainte ca toată clădirea să fie vândură la licitație pentru neplata impozitelor şi să intre în proprietatea municipalităţii. Curtea de Apel Timișoara l-a declarat pe Kerek proprietar al clădirii în baza acelui contract de mână, fiind înscris în cartea funciară ca şi proprietar.

Ulterior, a fost deschis de către Kerek un alt proces prin care s-a solicitat radierea din Cartea Funciară ca proprietar a statului român. Procesul a fost câștigat la Tribunalul Timiș, dar pierdut la Curtea de Apel Timișoara. Kerek a făcut un memoriu la procurorul general al României, Ilie Botoș, prin care a solicitat să se facă recurs în anulare, considerând decizia CAT ca fiind netemeinică și nelegală. Invocându-se faptul că “Statul Român nu și-a constituit un drept de proprietate cu bună credință (bum legal s-a reținut în considerentele deciziei pronunțate în apel) astfel că acesta trebuie radiat ca fiind ilegal”, Ilie Botoş a solicitat casarea sentinţei care dădea dreptate Consiliului Local Timişoara. În urma judecării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus radierea statului român ca proprietar, Kerek devenind astfel noul proprietar al clădirii care va ajunge, în primă fază, la Kerek, acum fiind proprietatea lui Claudiu Cârpaci.

Retrocedarea vilei cu numărul 17 de pe bulevardul Mihai Viteazu din Timișoara, care a ajuns, în final, în proprietatea clanului Cârpaci, care a primit