Mărul discordiei este posibil să fie, într-adevăr, desemnarea candidatului prezidenţial. Nu acum. Nu mai mult sau mai puţin oficial, nu mai ambiguu sau mai răspicat. Şi de fiecare dată când e pusa întrebarea.
Şi specificându-se că, în orice condiţii, evident, ţinând de normalitate, unicul candidat asumat de partidele care compun USL este Crin Antonescu. Ce înţeleg prin formularea „în orice condiţii normale"?În analizele anterioare, am prezentat toate argumentele necesare care conduc, implacabil, la concluzia că viitorul preşedinte al României va avea un mandat de cinci ani. Şi va dispune de prerogativele extinse pe care a reuşit să le cumuleze Traian Băsescu în încercarea sa, parţial reuşită, de a fi jucător.
În aceste condiţii, pentru PSD, în mod obiectiv, apare o ameninţare. Nu mă refer la faptul că cel mai mare partid al României, în urma unei înţelegeri cu liberalii, a convenit să preia funcţia de prim-ministru, dar, în schimb, să-l susţin pe Crin Antonescu la prezidenţialele de la sfârşitul anului viitor. Mă gândesc la cu totul altceva. În primul rând, la faptul că, mandatul fiind de cinci ani şi nu de patru, viitorul prim-ministru, nominalizat după alegerile parlamentare din 2016, va putea fi, cel puţin teoretic, „jucat" de către cel care va fi preşedinte la acea dată. Teoretic cel puţin, dar şi practic, înţeleg că PSD-iştii au o mare şi dureroasă incertitudine. Dacă USL va rezista până atunci, consolidat fiind de consacrarea binomului Ponta prim-ministru - Antonescu preşedinte, ce garanţii ar exista ca în 2016 Crin Antonescu îl va nominaliza tot pe Ponta sau tot o persoană desemnată de PSD pentru funcţia de premier? De ce nu ar face el, pentru ca actuala Constituţie îi permite acest lucru, toate jocurile în favoarea unui candidat PNL sau al unei alte coaliţii care s-ar putea forma cu acel prilej?
O a doua nelinişte, şi ea legitimă, vizează
